apple pie

Am dat azi peste ceva care mi-a atras atentia.

Pornind de la citatul urmator : “Femeile sunt precum merele neculese. Cele mai bune sunt in varful pomului. Majoritatea barbatilor nu vor sa se intinda dupa cele bune fiindca se tem sa nu cada si sa se raneasca. Prefera, in schimb, merele cazute pe jos, care nu sunt la fel de bune, dar usor de luat. Merele din varful pomului se gandesc ca este ceva in neregula cu ele, cand, de fapt, sunt extraordinare. Trebuie numai sa astepte sa apara barbatul potrivit, care sa fie suficient de curajos sa urce pana in varful pomului.”, am cazut pe ganduri.

Desi este vorba despre citatul unui filozof nonconformist, Sigmund Freud mai exact, ar fi o indrazneala prea mare din partea mea sa contrazic ceea ce sustine. Tind totusi sa cred ca nu lasitatea este cea care-i determina pe unii sa tinteasca spre rebuturi.

Acest fenomen mi se pare mai mult o dovada de superficialitate decat a lipsei de curaj.

Stiu, nu avem aceleasi standarde sau nevoi, ca atare, oricate exemple as gasi despre oameni care sa aibe acces la ceva valoros, dar sa prefere ceva efemer, nu ar fi relevante, deoarece ne raportam diferit la ceea ce ne inconjoara.

Ideea mea prinde contur daca ne gandim la cei care dupa ce au totul, ajung sa se complaca cu nimic .

Legat de “merele” din varful pomului, pentru ca analizez acest exemplu ca fiind unul elocvent, vreau sa subliniez faptul ca orice femeie face parte din aceasta categorie. Pana ajunge jos.

Probabil tocmai datorita acelei superficialitati amintite mai sus, la randul ei, femeia tinde sa respinga un alt “mar din varful pomului” in detrimentul unui compot, iar daca nu realizeaza la timp ca greseste, alegerea este fatala fiindca devine prea coapta si cade.

Recitind ce am scris, ma declar profund ingrijorata, pentru ca realizez cat de abstract mi se pare cuvantul in jurul caruia se invarte totul si anume : “potrivit”. Pana ma lamuresc si in privinta asta nu pot sa zic decat :

until we bleed

Ar fi atatea lucruri de spus pentru ca exista pasiune in tot ceea ce fac, dar cuvintele nu vor sa raspunda pentru actiunile mele.

Chiar daca le cunosc intelesul indiferent de propozitia in care mi se arata, ele par sa nu ma inteleaga si ajung sa fierb in propia-mi traire pe care desi simt nevoia sa o impartasesc daca nu lumii, macar tastaturii, nu pot sa o arunc pe “foaie” oricum, ca doar unde ar mai fi pasiunea ?

Putina lume mai citeste in ziua de azi, dar fiecare are umbra lui pe acest pamant si chiar daca nu toata lumea se rezuma la vreun alfabet, cu totii ne scriem propria poveste.

Nu lasa pe nimeni sa fure rolul principal din povestea ta.

Nu permite sa se piarda nici un amanunt, pentru ca fiecare alegere facuta la un moment dat, fiecare moment de rascruce, orice clipa de bucurie, reprezinta un capitol si nu exista nimic mai plictisitor decat o “carte” fara cuprins.

doar Terminator ne mai poate salva !

M-a luat cu ameteli cand accidental am dat peste o melodie furata de conationalii nostri.

Am un simt al umorului destul de dezvoltat, dar azi pentru prima oara m-am gasit in fata unei parodii care nu putea sa-mi starneasca rasul. Am fost atat de stupefiata incat nici macar sa apas stop nu am reusit, deci am stat si am auzit pana la capat mizeria, care desi curiozitatea m-a impins sa o ascult, nu am facut fata situatiei. Ma uitam la videoclip si simteam cum pamantul imi fuge de sub picioare.

Ma declar profund ingrijorata de faptul ca pana-n prezent nu am mai trait multe momente care sa aiba un asemenea impact asupra mea, dar totodata ma bucur enorm ca nu am vreo arma in dotare, pentru ca ar fi fost pacat de gloantele care le risipeam fara sa stau pe ganduri daca dadeam peste ordinarul ala in viata reala.

back on track

Chiar cand te gandeai ca nu mai poti fi surprins..

curatam tot ce misca

Initial postasem asta acum mai bine de un an, insa pentru ca problema este din nou actuala, iar eu am ramas la aceleasi convingeri, revin si nu doar cu frustrariile mele de data asta !

Crize si nemultumiri in capitala, nimic nou. Crize si nemultumiri pe blogul meu.. motiv intemeiat.

Cum in ultima vreme moda scandalurilor politice a trecut, au gasit un motiv si mai bun cu care sa se faca remarcati. Subit au realizat ca pe strazi sunt multi caini comunitari.

Pana mai ieri nu reprezentau o problema majora, fiind mai important sa castige Teo alegerile, deci am ajuns la concluzia ca cel mai probabil patrupezii au venit inapoi din tarile calde odata cu pasarile si s-au pus pe muscat.

Conform comunicatului Vier Pfoten, pana de curand, situatia arata cam asa : “Statistica arată că în Bucureşti, în anul 2001 erau 90.000 de câini. În perioada 2001- 2007 Administraţia pentru Supravegherea Animalelor – Bucureşti a raportat capturarea şi eutanasia a 108.000 câini dintre care 80% au fost eutanasiaţi, iar 20% revendicaţi. O altă statistică dată publicităţii de către aceeaşi administraţie arată că între 2001-2007 inclusiv, cifra exactă a fost de 144.339 câini eutanasiaţi. Pentru aceasta s-a folosit un buget de 9 milioane de euro. Rezultă că pentru eutanasia unui câine s-au cheltuit peste 60 euro în timp ce o sterilizare costă 20 euro”
In  trei ani, actualizam nu doar problema, dar si solutia.

Actualul prefect al Bucurestiului, Mihai Atănăsoaei a sugerat foarte subtil, mai exact printr-o propunere la Camera Deputatilor, cum ca legea cainilor fara stapan ar trebui modificata  intr-atat incat sa nu eutanasiem doar animalele bolnave dar si cele care sunt considerate agresive  sau neadoptate intr-un termen de sapte zile. Cu alte cuvinte, curatam tot ce misca.

Nu sunt un om absurd, sa sustin ca prezenta in numar mare a bietelor animale, nu poate deranja la un moment dat, insa nu pot fi nici un om limitat sa sustin ca este permis sa tortuam niste fiinte, fara aparare, care respira acelas aer ca noi, aer care nicidecum nu ne apartine.

In cazul in care conditiile mi-ar  permite, cu placere as asculta sugestia celor care sustin aceasta metoda malefica de a face “curat”, deci as oferi adapost oricarui animal comunitar!

Insa pentru ca nu dispun de astfel de posibilitati, dar pentru ca am fost educata sa tin cont de sufletele din jurul meu, ma implic atat cat pot in aceasta problema. Fiind implicata in aceasta problema, nu m-am ferit niciodata de caini, fie ei cu stapan sau fara, iar aici subliniez faptul ca nici nu am avut neplacerea de a fi muscata de vreun animal abandonat!
Pe de alta parte, fiind in Bucuresti, am fost agresata verbal de catre un om fara adapost, sunt curioasa ce ar sugera domnul Atănăsoaei ?

what more can you say ?

 

valuri

Zile in care te simti depasit. Nopti in care nu dormi. Tigari care ti-ai dori sa nu se stinga si momentele pe care nu poti sa le uiti.
Mii de ganduri se invart in capul meu acum. Alearga in stanga si-n dreapta ca si cum ar fi consumat toata ciocolata din lume. Imi repet acelasi lucru la nesfarsit. dar nu inteleg.
Stiu ce trebuie sa schmib dar unde sa incep..
Incep cu prezentul si vreau sa contruiesc viitorul, insa atarn de trecut, deci pedalez in gol si nici macar nu ard calorii.
Oare cate nopti albe vor mai trece pana am sa visez din nou ?

hai sa vorbim romaneste

Azi vreau sa ma fac ca ploua.

Sa fac din tantar armasar, iar apoi sa dau bir cu fugiti.
Nu mai cant nimanui in struna, pentru ca este ca si cum as cara apa cu ciurul si m-am saturat sa stric orzul pe gaste.

Nu are nici un sens sa despic firul in patru, pentru ca oricum adevarul e mereu la mijloc, deci nu am dreptul sa fac pe nimeni cu ou si cu otet, insa pot sa fac cum ma taie capul.

Am dreptul chiar sa calc pe bec si sa vorbesc in doi peri. Am sa vorbesc cu tâlc pana cei din jur o sa vada rosu in fata ochilor, ca doar imi permit sa ma joc cu focul.

Nu are nici un sens sa ma fac luntre si punte ca sa fac hatarul cuiva, pentru ca niciodata nu se poate impaca si capra si varza.

As pierde vremea de pomană.

A trecut baba cu colacii, pentru ca s-a plictisit sa vada lumea cum umbla cu cioara vopsita.

Multa vreme m-am uitat ca mata-n calendar la ce se intampla in jurul meu si am pus carul inaintea boilor, insa acum am ajuns cu cutitul la os deci o sa ma dezbrac de caracter, ca sa-mi bag mintile-n cap .

Nu mai pot accepta ideea ca nu vad padurea din cauza copacilor, trebuie sa bat fierul cat e cald .
La pachet cu proverbele romanesti, piesa saptamanii :

the sound

Imi place mult .

păzea !

“Omul care nu ştie, dar nu ştie ca nu ştie, este periculos : să
te fereşti de el;
Omul care nu ştie, dar ştie că nu ştie, este neputincios : ajuta-l, învaţă-l să ştie;
Omul care ştie, dar nu ştie că ştie, este adormit : trezeşte-l;
Omul care ştie şi ştie că ştie, este înţelept : urmează-l!”
Proverb Sanscrit

De cele mai multe ori ne ferim de cei intelepti, tocmai pentru ca-i consideram periculosi, iar pe cei neputinciosi, in loc sa le oferim ajutorul de care au nevoie, incercam in zadar sa-i trezim.
Irosim timp pretios, investim emotii, ne concentram atat de tare pe o cauza gresita, incat pana ne desteptam, ea devine pierduta.

Sfarsim prin a ne intreba daca cei din jur ar trebui sa se fereasca sau sa ne urmeze… dar de ce nu suntem suficient de intelepti, incat sa cerem ajutor ?