Hercule si Xena

S-a produs un scurt ciurcuit undeva aici.
As tot scrie si nu m-as mai opri, dar nu stiu cum se face ca nu apuc.
Sunt stundenta acum. Am mai multi profesori decat colegi,insa sunt studenta si vai ce-mi place.
Da-i cu economie politica si da-i cu drept si da-i cu glume si tigari, ca doar dupa cum spuneam, sunt studenta.
Asa trec zilele una dupa alta, si pamantul se invarte, dar lumea sta pe loc.
In loc sa evoluam, in loc sa devenim mai buni, ne plafonam.
Toata lumea e satula si realizeaza ca nu ne indreptam spre nimic bun, insa cine face ceva in privinta asta ?
De ce am face ceva in privinta asta? De ce ne-am dori sa evoluam ?
Ca doar e atat de simplu pentru un barbat sa gandeasca doar cu “micul willy”, evitand astfel durerile de cap ramase in urma unui gest facut din inima, iar pentru femei cu atat mai usor sa aleaga mereu personajul negativ, care le-ar face sa para ele cat mai vrednice.
Fiecare trece prin aceste etape ale vietii. E ceva firesc, e ceva natural, e ceva indicat.
Problema apare, atunci cand unii se blocheaza aici.
Totul porneste de la ideea ca, fiindca vecinul de la trei e un bou, femeia stie acum ca toti barbatii au aceasta eticheta si astfel se transforma in vaca care ulterior rezulta ca e prea materialista si infidela,deci la randul lui barbatul se indobitoceste si devine un pic mai bou si mai convis decat deja era, ca, repet, toate femeile poarta aceasta eticheta.
E un cerc vicios, in care toti pretindem ca vrem ceva sincer, ceva natural, ceva perfect prin imprefectiunile pe care iubindu-le, stim ca suntem sinceri in ceea ce facem, dar intr-un mod bizar, barbatii prefera sa citeasca femeia dupa limbajul tonelor de fard aplicate pe fata,( pentru ca pornesc de la premiza ca ” nu conteaza fata ” , cu tz ), iar femeile nu stiu sa gaseasca siguranta,decat in atitudinea afisata cel mai des de oamenii frustrati, care tocmai fiindca constentizeaza cat de slabi si insemnificanti sunt, se pretind a fi niste super eroi.
Daca cineva are ceva de spus, daca cineva te inspira sau stie cum sa te asculte, lasa-l sa plece, ca doar nu ai mai suferi, sau in cazul barbatilor, ai ajunge sa realizezi cat de mult bine poate face cineva caruia chiar ii pasa. Doar nu vrei asta ?..cine ar vrea ?
Revin, e ceva firesc ,e ceva natural, e ceva indicat ..cand ai 16-17 ani,ca fetita si 20 si un pic in cazul sexului masculin.
Daca ai depasit pragul asta si in continuare alergi dupa fantasme si ai impresia ca esti o persoana realizata si buna, ca ai ajuns la un anumit stadiu al maturitatii si meriti sa fii numit/a “barbat” sau “femeie”, revino-ti !
Te poti mintii pe tine, dar nu-i poti mintii pe cei din jur la nesfarsit.

cel mai pisic frumos

Ochii cat niste cepe, haine groase,groase si o cafea fierbinte. Iar am pornit la drum de dimineata.
Cam asa decurg lucrurile aici de ceva timp.
Singurele momente pe care le mai am pentru mine, sunt cand ma pun sa dorm, respectiv ma trezesc.
Aaaa scuzele mele.. nici atunci nu raman doar cu mine, pentru ca, de ceva vreme am un coleg de apartament.
Numele lui este Pinsel si daca nu ar fi tarcat, as putea jura ca este personajul principal din Lion King, Simba.
Important e ca am revenit cu picioarele pe pamant. Terapia prin munca chiar functioneaza pana la urma.
Sa speram doar ca nu raman si eu blocata-n etapa asta.(Muncim ca sa traim, nu traim pentru ca muncim.)
Partea draguta e ca asa, nu trece doar viata pe langa mine, ci si anotimpul rece..

ps:  vor urma si poze, promittt !

life is meaningful

Dintotdeauna am considerat ca toamna este cea mai urata perioada a anului. Asociam mereu acest anotimp cu frigul, umezeala si desi in mod ironic, de cate ori m-a “lovit” Cupidon era toamna, cu despartirile.
In viziunea mea toamna, zarile pareau mai intunecate.
Aveam impresia ca odata cu cardurile pasarilor ce pornesc an de an in cautarea verii, se scurge incet si viata, iar orasul ramane amortit.
Nici macar covorul de frunze ce se asterne pe strazile paralizate de atata vant,nu ma putea incalzi. Stiam ca a trecut vara si ma limitam la atat.
Pana intr-o zi de toamna, am invatat sa privesc printre frunze moarte si stropi de ploaie.
Am descoperit multe lucruri minunate.
Am gustat fericirea, zarind zambetul sincer al unui copilas prins in bratele calde ale tatalui sau, chiar inainte sa faca cunostinta cu pamantul rece.
Am simtit emotia cea mai puternica din lume, urmarind privirile inocente si adanci ale unor tineri ce se intalnesc pentru prima data cu dragostea.
Am inteles de cata incredere este nevoie ca sa te lasi salvat,dar mai ales cata recunostinta zace in cineva care a fost salvat.
Mi-am amintit ca nu se reduce totul la mine,iar mai apoi am inteles si ca nu se reduce totul la vara.
O toamna minunata tuturor !

I love your voice when you say my name

Ca niciodata, stateam ieri in fata televizorului. Tot butonand dau peste un canal nou de muzica (ma rog, nou pentru mine).
Pare interesant. O combinatie reusita intre toate celelalte canale romanesti de genul asta.
O gagica frumusica, discuta cu trecatorii si le da ocazia sa faca dedicatii.
Pana aici nimic iesit din comun.
Vine momentul in care prezentatoarea doreste sa afle numele fetei pe care tocmai o oprise.
Nu ma plictisesc chiar atat de tare , incat sa fi retinut exact cuvintele folosite de cele doua, dar in linii mari conversatia s-a desfasurat  cam asa :
“- Si cum ziceai ca te cheama ?”
“- Steli !”
“- Steli ? De la ce vine Steli ?”
“- De la Steliana! “
“- Ce urattt! Nu ? “
“- ahm…”
“- Parca e nume de muncitoare, ca si Mariana. “
“- ahmm.. “
De ieri, de cate ori imi revine in minte acest moment, rad singura.
E bine sa fii sincer si direct, dar chiar e necesar sa jignesti ? Iar daca jignesti, o faci in direct, pe un post de televiziune national ??
Nu stiu cum as fi reactionat intr-un astfel de moment, in locul domnisoarei cu nume “urat”,  pentru ca nu m-am confruntat niciodata cu o astfel de situatie, dar cu siguranta daca m-ar fi chemat Steliana, respectiv Mariana, a doua oara nu ma mai opream pe postul respectiv !

BRIGHT SUNSHINY DAY

Azi a fost o zi extraordinara. Nici prea calda, nici prea rece,  numai buna ca sa scriu ceva sec si rautacios. Nu de alta, dar altfel s-ar putea sa-mi ies din mana.. si nu-mi doresc asta.
Subiectele bune de carcotit nu lipsesc, deci ma pun pe treaba.
Am sa incep prin a spune cat de tare ma amuza jungla numita trafic.
Mai exact bietii pietoni, care sunt atat de obisnuiti cu ideea ca nimeni nu le cedeaza trecerea, incat daca le permiti acest lucru, ajung sa faca reverente in timp ce traverseaza.
Trebuie sa admit ca pieton fiind, rar se intampla sa traversez fara sa astept  minute in sir, desi as avea prioritate, deci inteleg pe deplin atitudinea, ba chiar o apreciez. (Totusi, sa nu se inteleaga nici ca daca esti pieton si-mi sari in fata masinii, desi vezi ca daca ti-as permite trecerea as bloca circulatia, nu o sa te injur)
Trecem peste trafic, ca deja inund blogul cu subiectul asta. Ups.
Urmatoarea chestie pe lista, care mai mult ma dezgusta decat ma amuza, ar fi superficialitatea cu care te confrunti cand iesi in lume. Peste tot plastic. Nu neaparat cand vine vorba de aspect, cat si daca ne gandim la bani. Toata lumea e flamanda dupa bani. Numai ca acum cu criza asta, nici sufletul nu se mai vinde..  se da la schimb.
Bun.Mai departe.
Sunt singura care a remarcat ca lumea se plange tot mai mult? Din orice motiv si chiar fara motiv.
Evident, de cele mai multe ori nemultumirile incep tot de la bani. Partea amuzanta, este si aici una, si anume peste tot plin de cersetori apti de munca, doar la cate un colt de strada vreun batranel/batranica vinde niste flori,legume,ceva ! Tare mi-s dragi.
In special batranica mea de suflet. Ma lovesc de ea de cate ori merg spre centru. Sta acolo, fie arsita, fie ploaie si vinde ce are  prin gradina. Azi un patrunjel, maine o gulie si tot asa.
Nu se plange la televizor ca nu se descurca. Nu intinde mana si nu asteapta sa pice din cer banii. Face ce poate si sincer, sper sa-i mearga bine mica ” afacere ” !
Fara sa-mi dau seama, iar am scos la rampa un exemplu pozitiv, numai bun de urmat.
Acum ma retrag, nu de alta dar, de la atata “soare” mi-a intrat apa in camera si am toate sansele sa innot.

combinatia optima

O cafea aromata, muzica buna si multe povesti fumate.
In departare zaresc un foc de artificii. Pe cat de tare incanta privirea, pe atat deranjeaza auzul.
Evident, este seara.
Stelele se ingramadesc, doar luna se ascunde dupa vreun nor.
E racoare, asa ca mai fur o patura din dormitor.E cea rosie si pufoasa.
Ma uit atent si observ cum, nici apa, nici timpul nu pot sterge urmele venirilor tarzii acasa.Inca mai poarta parfumul diminetilor lenese, in care ma intovaraseam cu ea, in loc sa fiu alaturi de colegi la primele ore.
Conferind unei paturi acest statut, si anume cel de companion, doar pentru ca ma face sa ma simt in siguranta chiar si atunci cand ma lupt cu vreun un cosmar, ajung din nou cu gandul la oamenii din jurul meu.
Multi, putini, dar mereu prezenti in peisaj.
Buni sau rai, cu totii capata un sens pozitiv daca inveti sa-i privesti din unghiul potrivit.
Nu ii pierzi pe cei care merita sa stea langa tine nici in cel mai urat cosmar, la fel cum nu te poti apara de cei mai putin binevoitori cu vreo o patura, dar personal consider ca fiecare dintre noi merita o sansa.
Invata sa pui in umbra aspectele negative ale celui de langa tine, punand accent pe calitati.. fie ele multe sau nu.
Vei sfarsi, nu odata dezamagit, dar  este istorie faptul ca devii mai intelept cu fiecare experienta.
Cine considera ca aceasta virtute, intelepciunea, poate sa confere vreo garantie, ca dupa o experienta urata, nu va urma alta, mai are multe greseli de facut..
Nu inceta sa speri, sa crezi, sa asculti si sa dai ,insa nu uita sa ceri !
Deseori se intampla ca decizia corecta sa nu fie in avantajul celui care o ia (cel putin la acel punct in care este luata).Pe acest considerent, revin la ideea ca fiecare om merita o sansa si o sustin prin concluzia ca desi nu pare ceva intelept, este corect, iar doar prin alegeri corecte, dam dovada de intelepciune.

old school

E seara .
Intr-o parte orasul este zguduit de tunetele, rupte parca din povestile cu vrajitoare si zmei,pe cand in cealalta, soarele apune mai aprins ca niciodata.
Concluzia pe ziua de azi ar fi ca :  vara e singurul anotimp in care te bucuri de noptile reci.
Pana una alta eu ma bucur de liniste.De linistea pe care o confera muzica buna.
Toate refrenele pe care am copilarit ,lumineaza atmosfera in seara asta,impreuna cu fulgerele, care lumineaza cerul.

Sandra – Maria Magdalena

Laura Branigan – self control

Bonnie Tyler – total eclipse of the heart

Modern talking – China in your eyes

C.C.Catch -  backseat of your cadillac

Scorpions – you and I

Astea sunt puse aici ca referinta, ca sa se inteleaga ca, noi, cei din “generatia McDonald`s”, nu am ascultat doar “libera la mare” si alte minuni de genul.

Muzica romaneasca cu alta ocazie( si nu ,nici playlistul ala nu include Andre..).

titlu

Am remediat problema cu condusul.
De la femeie la volan,am trecut la stadiul de sofer incepator.
Acum chiar stapanesc masina,mai am de muncit la nervi.Aia nu-i pot stapanii la volan.
Timpul inseamna bani,deci da, toti ne grabim,darrrr ,oligofrenii care claxonati doar de dragul de a testa butoanele de pe bord,aveti impresia ca daca agitati lumea si tulburati linistiea publica o sa ne luam zborul noi astia mici care va incurcam??
Am remediat si problema cu facultatea.
Inainte de afisarea rezultatelor,am vazut,in doua seri consecutiv,cate o stea cazatoare si evident una si aceeasi dorinta “sa intru la fara taxa !” si ghici ce???
Exact, am intrat la fara taxa!! Darr,si aici este un dar..  am intrat fara taxa la Oradea.
Asa ca dupa  aproape doua decenii de existenta pe aceasta planeta,am trait si eu pe pielea mea zicala aia  ” Ai grija ce-ti doresti,ca s-ar putea sa primesti!”

ps: Deciziile au fost luate.Vedem peste trei ani daca au fost luate corect.

“better outside,then inside”

Cine spune asta,probabil nu stia ca am eu carnet de sofer.
Nu sunt superstitioasa si nici atat nu am o parere proasta despre mine,insa azi,dupa prima mea aventura la volan,prin trafic,in plina ora de varf,simt ca ar trebui sa-mi port lenjeria pe dos.
Sa zicem ca au fost mici ezitari inca de la primii o suta de metri (oglinda din dreapta stie),dupa care am blocat circulatia nu de multe ori(tot la al doilea semafor) dar,trebuie sa recunosc ca in toata viata mea nu m-am distrat asa bine ca si cand a murit motorul.
Ma vad obligata deci, sa admit ca nu am depasit stadiul de femeie la volan ,dar sper sa pot salva situatia,indiferent cati kilometri parcursi implica asta.Pana atunci,un sfat sincer: it`s better inside,then outside!! =))
La cat mai putine belsteme si injuraturi mie,iar voua o vara frumoasa in continuare!

mitologie greaca,de la Oradea

Spre surprinderea mea,inca mai intalnesc oameni care nu au auzit de numele meu.
Oricat de narcisist suna asta,nu sariti,fiindca nu fac referire la mine personal,ci la numele pe care-l port si care dupa cum multi,dar nu toti stiti,provine din mitologia greaca.
M-am gandit deci sa spun povestea acestui nume,care spusa de mine suna cam asa :
Taticul Ariadnei,Minos,rege temut si puternic al Cretei,este inselat de sotia sa.
Amantul Pasiphaei,nu era nimeni altul decat un taur si uite asa prinde viata,un copil.
Fratiorul mai mic,jumatate om,jumatate precum tatal sau,dar nascut din sotia unui rege,nu poate fi omorat.Este deci inchis intr-un labirint construit de Dedal,in asa masura incat cine intra acolo,sa nu mai iasa.
Asta micu` traia cuminte in tarcul lui,unde era hranit cu oameni din popor,pana intr-o zi Tezeu,mare erou,se trezeste sa-i salveze pe cei sacrificati,omorandu-l pe Minotaur.
Sa ajunga in labirint nu era o problema,sa-l omoare nici atat,insa cum iesea nu mai stia nimeni.
Nimeni,in afara de Ariadna,care foarte indragostita ii da acestuia un fir de ata,cunoscut azi ca firul sperantei,(de unde si numele blogului,evident),si astfel supravietuieste.
Ca sa scape de furia tatalui ei,tanara,este dusa dupa cum i-a promis Tezeu,spre Atena.Insa pe drum,in insula Naxos,o paraseste(mama a omis acest aspect cand mi-a ales numele).
Dionis,trece pe insula respectiva,se indragosteste de fata si o ia de nevasta.

ps: Singurul lucru memorabil pe care l-a facut Tezeu era ca a ucis bestia din labirint,pe cand  Dionis era fiu de zeu,deci nu mai e cazul sa zic ca,era mult mai tare!
pps:Acum ca am satirizat mitologia greaca,sper ca fie si doar pentru a ma putea certa pe mine,am starnit interesul mai multor oameni pentru lecturarea ei !!