curatam tot ce misca
Initial postasem asta acum mai bine de un an, insa pentru ca problema este din nou actuala, iar eu am ramas la aceleasi convingeri, revin si nu doar cu frustrariile mele de data asta !
Crize si nemultumiri in capitala, nimic nou. Crize si nemultumiri pe blogul meu.. motiv intemeiat.
Cum in ultima vreme moda scandalurilor politice a trecut, au gasit un motiv si mai bun cu care sa se faca remarcati. Subit au realizat ca pe strazi sunt multi caini comunitari.
Pana mai ieri nu reprezentau o problema majora, fiind mai important sa castige Teo alegerile, deci am ajuns la concluzia ca cel mai probabil patrupezii au venit inapoi din tarile calde odata cu pasarile si s-au pus pe muscat.
Conform comunicatului Vier Pfoten, pana de curand, situatia arata cam asa : “Statistica arată că în Bucureşti, în anul 2001 erau 90.000 de câini. În perioada 2001- 2007 Administraţia pentru Supravegherea Animalelor – Bucureşti a raportat capturarea şi eutanasia a 108.000 câini dintre care 80% au fost eutanasiaţi, iar 20% revendicaţi. O altă statistică dată publicităţii de către aceeaşi administraţie arată că între 2001-2007 inclusiv, cifra exactă a fost de 144.339 câini eutanasiaţi. Pentru aceasta s-a folosit un buget de 9 milioane de euro. Rezultă că pentru eutanasia unui câine s-au cheltuit peste 60 euro în timp ce o sterilizare costă 20 euro”
In trei ani, actualizam nu doar problema, dar si solutia.
Actualul prefect al Bucurestiului, Mihai Atănăsoaei a sugerat foarte subtil, mai exact printr-o propunere la Camera Deputatilor, cum ca legea cainilor fara stapan ar trebui modificata intr-atat incat sa nu eutanasiem doar animalele bolnave dar si cele care sunt considerate agresive sau neadoptate intr-un termen de sapte zile. Cu alte cuvinte, curatam tot ce misca.
Nu sunt un om absurd, sa sustin ca prezenta in numar mare a bietelor animale, nu poate deranja la un moment dat, insa nu pot fi nici un om limitat sa sustin ca este permis sa tortuam niste fiinte, fara aparare, care respira acelas aer ca noi, aer care nicidecum nu ne apartine.
In cazul in care conditiile mi-ar permite, cu placere as asculta sugestia celor care sustin aceasta metoda malefica de a face “curat”, deci as oferi adapost oricarui animal comunitar!
Insa pentru ca nu dispun de astfel de posibilitati, dar pentru ca am fost educata sa tin cont de sufletele din jurul meu, ma implic atat cat pot in aceasta problema. Fiind implicata in aceasta problema, nu m-am ferit niciodata de caini, fie ei cu stapan sau fara, iar aici subliniez faptul ca nici nu am avut neplacerea de a fi muscata de vreun animal abandonat!
Pe de alta parte, fiind in Bucuresti, am fost agresata verbal de catre un om fara adapost, sunt curioasa ce ar sugera domnul Atănăsoaei ?
